Loading...
Acasa
Despre Scorecard
Date HIV
Impact
Rezultat
Acoperire
Date estimative
Finanțare HIV
Medicamente si costuri
Piața medicamente
Achiziții ARV
Finanțare ONG
Procese cheie
Procurare medicamente
Finanțarea de către CNAM a serviciilor de reducere a riscurilor
Planul de activitate pentru elaborarea cererii de finanțare C19RM
Eforturi comunitate
Drepturile omului
Întruniri și campanii
Cadrul Legal
Indicele distanței sociale față de persoane care trăiesc cu HIV/SIDA din Republica Moldova
Indexul STIGMA al persoanelor care trăiesc cu HIV
REACT
LEAH
Asistența parajuriștilor specializați
Chestionar CLM
Acasa
Eforturi comunitate
Drepturile omului
Cadrul Legal
Cadrul Legal
1. Drepturile omului: acte regulatorii internaționale
Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, 1966
Articolul 2(1). Interzicerea discriminării
Articolul 17. Dreptul la respectarea vieții private și de familie
Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, 1966
Articolul 2(2). Interzicerea discriminării
Articolul 12. Dreptul la cel mai înalt nivel posibil de sănătate fizică și mentală
Convenția europeană a drepturilor omului
(
Convenția pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
) 1950
Articolul 8. Dreptul la respectarea vieții private și de familie
Articolul 14. Interzicerea discriminării
Recomandările internaționale privind HIV/SIDA și drepturile omului, versiunea consolidată, 2006
Principiul 11. Statele trebuie să asigure mecanisme de monitorizare și executare pentru a garanta protecția drepturilor omului legate de HIV, inclusiv cele ale persoanelor care trăiesc cu HIV, a familiilor lor și ale comunităților.
Declarația de Angajament UNGASS privind HIV/SIDA, 2001
Drepturile omului și libertățile fundamentale pentru toți sunt esențiale pentru a reduce vulnerabilitatea la HIV/SIDA și a crește respectul pentru drepturile persoanelor care trăiesc cu HIV și SIDA.
Până în 2003, să adopte, să consolideze și să pună în aplicare, după caz, legislația, reglementările și alte măsuri pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare și să asigure pe deplin exercitarea tuturor drepturilor omului și a libertăților fundamentale ale persoanelor care trăiesc cu HIV și SIDA, din grupurile vulnerabile. În special, asigurarea accesului la educație, moștenire, ocuparea forței de muncă, asistență medicală, servicii sociale și de sănătate, prevenire, sprijin, tratament, informare și protecție juridică, respectând confidențialitatea și elaborând strategii de combatere a stigmei și excluderii sociale a acestora.
Declarația politică a ONU privind HIV/SIDA,
2006
,
2016
21. Subliniază faptul că persoanele care trăiesc cu HIV, expuse riscului HIV și afectate de HIV ar trebui să beneficieze în egală măsură de toate drepturile omului și de participarea egală la viața civilă, politică, socială, economică și culturală, fără prejudecăți, stigmă sau discriminare de orice fel.
2. Drepturile omului: acte regulatorii naționale
Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, 1966
Articolul 9: Dreptul la libertate și la securitatea persoanei;
Articolul 17: Libertatea de nu a nu fi supus ingerințelor arbitrare și ilegale în viața privată și de familie;
Articolul 23 (2): protecția dreptului la căsătorie și crearea familie.
Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, 1966
Articolul 12: dreptul la cel mai înalt nivel posibil de sănătate fizică și mentală.
Convenția europeană a drepturilor omului
(
Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale
), 1950
Articolul 8. Dreptul la respectarea vieții private și de familie.
Recomandările internaționale privind HIV/SIDA și drepturile omului (versiunea consolidată 2006)
Recomandarea 5. paragraful 22 (f): Trebuie adoptate legi antidiscriminare și de protecție pentru a reduce încălcările drepturilor omului în raport cu femeile în contextul HIV, astfel încât să se reducă vulnerabilitatea femeilor la infecția cu HIV și la impactul HIV și SIDA
Declarația de Angajament UNGASS privind HIV/SIDA, 2001
60. Până în 2005, să pună în aplicare măsuri de creștere a capacităților femeilor și fetelor adolescente pentru a se proteja de riscul infectării cu HIV, în principal prin furnizarea serviciilor de sănătate și de sănătate, inclusiv a sănătății sexuale și reproductive și prin educația preventivă care promovează egalitatea de gen înter- cultural și gender sensibil.
Declarația politică privind HIV și SIDA: pentru a accelera lupta împotriva HIV și pentru a pune capăt epidemiei de SIDA până în 2030, adoptată în 2016
… Accesul universal la sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile reproductive …
3. Dreptul la familie, sănătate reproductivă și sexuală: acte regulatorii internaționale
Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, 1966
Articolul 9: Dreptul la libertate și la securitatea persoanei;
Articolul 17: Libertatea de nu a nu fi supus ingerințelor arbitrare și ilegale în viața privată și de familie;
Articolul 23 (2): protecția dreptului la căsătorie și crearea familie.
Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, 1966
Articolul 12: dreptul la cel mai înalt nivel posibil de sănătate fizică și mentală.
Convenția europeană a drepturilor omului
(
Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale
), 1950
Articolul 8. Dreptul la respectarea vieții private și de familie.
Recomandările internaționale privind HIV/SIDA și drepturile omului (versiunea consolidată 2006)
Recomandarea 5. paragraful 22 (f): Trebuie adoptate legi antidiscriminare și de protecție pentru a reduce încălcările drepturilor omului în raport cu femeile în contextul HIV, astfel încât să se reducă vulnerabilitatea femeilor la infecția cu HIV și la impactul HIV și SIDA
Declarația de Angajament UNGASS privind HIV/SIDA, 2001
60. Până în 2005, să pună în aplicare măsuri de creștere a capacităților femeilor și fetelor adolescente pentru a se proteja de riscul infectării cu HIV, în principal prin furnizarea serviciilor de sănătate și de sănătate, inclusiv a sănătății sexuale și reproductive și prin educația preventivă care promovează egalitatea de gen înter- cultural și gender sensibil.
Declarația politică privind HIV și SIDA: pentru a accelera lupta împotriva HIV și pentru a pune capăt epidemiei de SIDA până în 2030, adoptată în 2016
… Accesul universal la sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile reproductive …
4. Dreptul la familie, sănătate reproductivă și sexuală: acte regulatorii naționale
Codul Familiei nr. 1316/2000 din 26.10.2000
Articolul. 2. Principiile de bază ale legislației familiale prevede:
(1) Familia și relațiile familiale în Republica Moldova sunt ocrotite de stat.
Articolul 7. Ocrotirea drepturilor familiale stabilește:
(1) Drepturile familiale sunt ocrotite de lege, cu excepția cazurilor când acestea sunt realizate contrar destinației sau contrar prevederilor legale.
(2) Drepturile familiale sunt ocrotite de autoritățile abilitate ale administrației publice, iar în anumite cazuri și de instanțele judecătorești.
(3) Mijloacele de ocrotire a drepturilor familiale sunt stabilite de prezentul cod, de alte legi și acte normative
Legea nr. 5/2006 din 09.02.2006 cu privire la asigurarea egalității de șanse între femei și bărbați
Articolul 1. Scopul legii.
Scopul prezentei legi constă în asigurarea exercitării drepturilor lor egale de către femei și bărbați în sfera politică, economică, socială, culturală, în alte sfere ale vieții, drepturi garantate de Constituția Republicii Moldova, în vederea prevenirii și eliminării tuturor formelor de discriminare după criteriul de sex.
Legea nr. 185/2001 din 24.05.2001 cu privire la ocrotirea sănătății reproductive și planificarea familială
Prin prezenta lege sunt recunoscute, reglementate și garantate drepturile persoanelor la reproducere, care sunt o parte integrantă a drepturilor omului. Prevederile prezentei legi decurg din dreptul constituțional la respectarea și ocrotirea vieții intime, familiale și private și asigură neamestecul statului în problemele planificării familiale
Legea nr. 138/2012 din 15.06.2012 privind sănătatea reproducerii
Articolul 4. Drepturile în domeniul sănătății reproducerii.
(3) Orice persoană are dreptul la educație sexuală corectă, la utilizarea și la refuzarea metodelor de contracepție, la diagnosticul și tratamentul infecției cu transmitere sexuală și al infecției HIV/SIDA, la reglarea fertilității și întreruperea cursului sarcinii în condiții de siguranță, la asistenta prenatală calificată, la diagnosticul precoce și tratamentul cancerului genito-mamar, la tratamentul infertilității și la reproducere umană asistată medical, la asistență în perioada de menopauză/andropauză.
Hotărârea Guvernului nr. 913 din 26.08.2005 cu privire la aprobarea Strategiei naționale a sănătății reproducerii
Unul dintre principiile Strategiei cuprinde … aducerea cadrului legislativ și normativ în domeniul sănătății sexuale și reproducerii în concordanță cu standardele şi recomandările organismelor și instituțiilor internaționale.
Legea nr. 23/2007 din 16.02.2007 cu privire la profilaxia infecției HIV/SIDA (lege revizuită în 2012)
Articolul 21. Prevenirea transmiterii infecției HIV/SIDA de la mamă la făt.
(1) Toate femeile însărcinate au acces la consiliere și testare gratuită la marcherii HIV.
(2) Femeilor HIV pozitive însărcinate și nou-născuților lor li se garantează accesul la tratament ARV profilactic gratuit.
(3) Nou-născuții mamelor HIV pozitive sunt asigurați cu alimentație artificială gratuită.
Hotărârea Guvernului nr. 1164 din 22.10.2016 cu privire la Programul național de prevenire și control al infecției HIV/SIDA și infecțiilor cu transmitere sexuală pentru anii 2016-2020
Obiectivul 2. Asigurarea accesului universal la tratament, îngrijire și suport a persoanelor infectate cu HIV și infecții cu transmitere sexuală. Prezentul obiectiv se axează pe reducerea impactului infecției cu HIV, oferind acces la tratament anti-retroviral, tratament al infecțiilor oportuniste și coinfecțiilor, îngrijiri și suport persoanelor care trăiesc cu HIV și membrilor familiilor lor, precum și pe prevenirea transmiterii HIV de la mamă la făt și pe profilaxia postexpunenere.
Ordinul MS nr. 1018 din 19.12.2016 „Cu privire Ia organizarea măsurilor de profilaxie a transmiterii materno-fetală a infecției HIV”
5. Dreptul la adopție și luarea sub tutelă/curatelă a copiilor rămași fără îngrijire părintească: acte regulatorii internaționale
Convenția internațională cu privire la drepturile copilului, nr. 1989 din 20.11.1989
Articolul 2. Statele părți se angajează să respecte și să garanteze drepturile stabilite în prezenta Convenție tuturor copiilor din jurisdicția lor, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau altă opinie, de naționalitate, apartenență etnică sau originea socială, de situația materială, incapacitatea fizică, de statutul la naștere sau de statutul dobândit al copilului ori al părinților sau al reprezentanților legali ai acestuia.
Convenția nr. 1993 din 29.05.1993 asupra protecției copiilor și cooperării în materia adopției internaționale
Statele semnatare ale prezentei convenții dornice să stabilească, în acest scop, dispoziții comune ținând seama de principiile recunoscute prin instrumentele internaționale, în special prin Convenția Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, din 20 noiembrie 1989, și prin Declarația Națiunilor Unite asupra principiilor sociale și juridice aplicabile protecției și bunei stări ai copiilor, privite în deosebi din punctul de vedere al practicilor în materie de adopție și de plasament familial pe plan național și internațional…
Recomandările internaționale privind HIV/SIDA și drepturile omului (versiunea consolidată, 2006)
Linia directoare 5. Legea antidiscriminare și protecția.
f) Statutul HIV al unui părinte sau al unui copil nu trebuie tratat în mod diferit față de orice altă condiție medicală similară în luarea deciziilor privind custodia, promovarea sau adoptarea.
6. Dreptul la adopție și luarea sub tutelă/curatelă a copiilor rămași fără îngrijire părintească: acte regulatorii naționale existente
Legea nr. 99/2010 din 28.05.2010 privind regimul juridic al adopției
Articolul 15. Actele care se anexează la cererea de adopție...
g) certificatul medical privind starea de sănătate a adoptatorului, eliberat în modul stabilit de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, în care se indică aptitudinea de a adopta din punct de vedere medical.
Art. 16. Evaluarea capacității de adopție a adoptatorului.
(2) Raportul de evaluare trebuie să cuprindă:
a) informații și date privind personalitatea, starea de sănătate, situația economică a adoptatorului, viața familială, mediul social, condițiile de trai, aptitudinile de îngrijire și de educare a unui copil, opinia celorlalți membri de familie despre eventuala adopție.
7. Dreptul la educație: acte regulatorii internaționale
Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale, 1966
Articolul 13 protejează dreptul la o educație, accesibilă tuturor, fără discriminare, în special în ceea ce privește grupurile cele mai vulnerabile.
Convenția UNESCO împotriva discriminării în educație
Articolele 1, 3 recomandă statelor să protejeze dreptul la educație, fără discriminare.
8. Drepturile omului: acte regulatorii naționale
Codul Educației al Republicii Moldova nr. 152/2014 din 17.07.2014
Prezentul cod stabilește cadrul juridic al raporturilor privind proiectarea, organizarea, funcționarea și dezvoltarea sistemului de educație din Republica Moldova
Legea nr. 23/2007 din 16.02.2007 cu privire la profilaxia infecției HIV/SIDA
Articolul 5. Educația privind prevenirea infecției HIV/SIDA.
9. Dreptul la muncă: acte regulatorii internaționale
Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, 1966
Articolul 6. Dreptul la muncă
Articolul 7. Dreptul la condiții juste și prielnice de muncă
Articolul. 8. Dreptul la afilierea în sindicate și la grevă
Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forţei de muncă şi exercitării profesiei, 1958
Convenția cere statelor să aprobe legislație care interzice orice discriminare și excludere pe orice bază, inclusiv rasă sau culoare, sex, religie, opinie politică, origine națională sau socială, și abrogă legislația care nu se bazează pe egalitatea de șanse.
Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 102 privind standardele minime de securitate socială,1952
Această stabilește standardele minime de asistență socială și asistență medicală din cauza bolii sau a șomajului ca urmare a bolilor profesionale sau a vătămărilor corporale suferite la locul de muncă.
Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 98 privind aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective, 1949
Acest act conține o serie de prevederi referitoare la drepturile la desfășurarea negocierilor colective.
Recomandarea R200 - HIV și SIDA, 2010. Recomandarea privind HIV și SIDA și lumea muncii: Geneva, sesiunea 99 de ILC (17 iunie 2010)
Scopul este de a promova buna gestionare a HIV / SIDA în serviciile de sănătate, inclusiv prevenirea expunerii profesionale. Mai mult, scopul este de a se asigura că lucrătorii din domeniul sănătății beneficiază de condiții de muncă decente, sigure și sănătoase, asigurând în același timp o îngrijire eficace care să respecte nevoile și drepturile pacienților, în special ale celor care trăiesc cu HIV / SIDA.
10. Dreptul la muncă: acte regulatorii naționale
Codul Muncii al Republicii Moldova nr. 154/2003 din 28.03.2003
Articolul 2. Reglementarea raporturilor de muncă și a altor raporturi legate nemijlocit de acestea.
(1) Prezentul cod reglementează totalitatea raporturilor individuale și colective de muncă, controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, jurisdicția muncii, precum și alte raporturi legate nemijlocit de raporturile de muncă.
Articolul 8. Interzicerea discriminării în sfera muncii.
(1) În cadrul raporturilor de muncă acționează principiul egalității în drepturi a tuturor salariaților. Orice discriminare, directă sau indirectă, a salariatului pe criterii de sex, vârstă, rasă, culoare a pielii, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, domiciliu, dizabilitate, infectare cu HIV/SIDA, apartenență sau activitate sindicală, precum și pe alte criterii nelegate de calitățile sale profesionale, este interzisă.
Legea nr. 23/2007 din 16.02.2007 cu privire la profilaxia infecției HIV/SIDA
Articolul 22. Interzicerea discriminării la locul de muncă.
(1) Este interzisă orice formă de discriminare pe motiv de status HIV pozitiv la toate etapele de angajare, promovare sau atribuire a responsabilităților de serviciu în orice domeniu public sau privat, la alegerea sau numirea în funcții publice.
(2) Persoanele cu status HIV pozitiv angajate în câmpul muncii în orice domeniu public sau privat beneficiază de aceleași drepturi, garanții și oportunități ca și ceilalți angajați.
(3) Nu se admite concedierea pe motiv de status HIV pozitiv.
(5) Victimele discriminării se pot adresa în instanța de judecată pentru repararea prejudiciului moral și material.
(6) În funcție de stadiul infecției, persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA beneficiază de servicii de orientare sau reorientare profesională, în condițiile legii.
Legea nr. 186/2008 din 10.07.2008 securității și sănătății în muncă
Articolul 2. Domeniul de reglementare.
(1) Prezenta lege reglementează raporturile juridice ce țin de instituirea de măsuri privind asigurarea securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă.
(2) Prezenta lege stabilește principiile generale privind prevenirea riscurilor profesionale, protecția lucrătorilor la locul de muncă, eliminarea factorilor de risc și de accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrată, instruirea lucrătorilor și a reprezentanților acestora, precum și liniile directoare generale privind aplicarea principiilor menționate.
Legea nr. 121/2012 din 25.05.2012 cu privire la asigurarea egalităţii
Articolul 7. Interzicerea discriminării în câmpul muncii
(1) Se interzice orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă pe baza criteriilor stabilite de prezenta lege, care au drept efect limitarea sau subminarea egalităţii de şanse sau tratament la angajare sau concediere, în activitatea nemijlocită şi în formarea profesională. Interzicerea discriminării pe bază de orientare sexuală se va aplica în domeniul angajării în muncă şi al ocupării forţei de muncă.
(2) Se consideră discriminatorii următoarele acţiuni ale angajatorului: a) plasarea anunţurilor de angajare cu indicarea condiţiilor şi criteriilor care exclud sau favorizează anumite persoane; b) refuzul neîntemeiat de angajare a persoanei; c) refuzul neîntemeiat de admitere a unor persoane la cursurile de calificare profesională; d) remunerarea inegală pentru acelaşi tip şi/sau volum de muncă; e) distribuirea diferenţiată şi neîntemeiată a sarcinilor de lucru, fapt ce rezultă din acordarea unui statut mai puţin favorabil unor persoane; f) hărţuirea; g) orice altă acţiune care contravine prevederilor legale.
(3) Refuzul de angajare, de admitere la cursurile de calificare profesională sau de promovare a persoanelor este considerat neîntemeiat dacă: a) se solicită prezentarea unor documente suplimentare faţă de cele legal stabilite; b) se pretinde că persoana nu corespunde unor cerinţe care nu au nimic în comun cu calificarea profesională solicitată pentru exercitarea profesiei sau se solicită corespunderea cu oricare alte cerinţe ilegale cu consecinţe similare.
(4) Angajatorul este obligat să amplaseze în locuri accesibile pentru toţi salariaţii prevederile legale care garantează respectarea egalităţii de şanse şi de tratament la locul de muncă.
(5) Orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă în privinţa unui anumit loc de muncă nu constituie discriminare în cazul în care, prin natura specifică a activităţii în cauză sau a condiţiilor în care această activitate este realizată, există anumite cerinţe profesionale esenţiale şi determinante, cu condiţia ca scopul să fie legitim şi cerinţele proporţionale.
11. Protecția socială: acte regulatorii internaționale
Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, 1966
Articolul 9. Statele părți la prezentul Pact recunosc dreptul fiecăruia la securitate socială, inclusiv la asigurarea socială.
Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi
(nr 1767-VI din 12.13.2006; ratificată prin Legea nr. 1767-17 din 12.16.2009)
Această convenție promovează, protejează și asigură drepturi și libertăți fundamentale și complete tuturor persoanelor cu dizabilități pentru a sprijini respectarea demnității lor inerente.
Normele minime standard ale Națiunilor Unite privind tratamentul deținuților (Normele Nelson Mandela), aprobate prin Rezoluția Adunării Generale 70/175 (anexă), adoptată la 17 decembrie 2015
Regula 24, punctul 2: Serviciile de îngrijire a sănătății ar trebui organizate în strânsă legătură cu administrația generală a sănătății publice și într-un mod care să asigure continuitatea tratamentului și îngrijirii, inclusiv pentru HIV, tuberculoză și alte boli infecțioase, precum și pentru dependența de droguri.
Strategia UNAIDS 2016–2021
este o chemare îndrăzneață la acțiune pentru a intensifica acțiunile și pentru a include și persoanele lăsate în urmă. Această strategie vizează reducerea radicală a noilor infecții și asigurarea accesului la prevenirea și tratamentul HIV.
12. Protecția socială: acte regulatorii naționale
Legea nr. 547/2003 din 25.12.2003 asistenţei sociale
Articolul 2. Scopurile legii
Prezenta lege are drept scop determinarea principiilor și obiectivelor asistenței sociale, stabilirea dreptului la asistență socială, prestațiilor și serviciilor de asistență socială, beneficiarilor acestora, precum și a cerințelor față de personalul din sistemul de asistență socială.
Legea nr. 289/2004 din 22.07.2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale
Articolul 4 . Sursele de finanţare a prestaţiilor de asigurări sociale.
(3) Plata indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de tuberculoză, de SIDA, de cancer de orice tip sau de apariţia riscului de întrerupere a sarcinii, precum şi plata indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă femeilor gravide care se află la evidenţă în instituţiile medico-sanitare, se efectuează integral de la bugetul asigurărilor sociale de stat, începând cu prima zi calendaristică de incapacitate temporară de muncă.
Legea nr. 23/2007 din 16.02.2007 cu privire la profilaxia infecției HIV/SIDA
Articolul 1. Prezenta lege reglementează raporturile juridice care apar în activitatea de profilaxie și diminuare a impactului infecției HIV/SIDA, garantarea respectării drepturilor persoanelor cu HIV/SIDA prin reducerea numărului de noi cazuri de infectare, prin stoparea creșterii exponențiale a epidemiei acesteia, prin asigurarea cu asistență medicală, socială și psihologică a persoanelor cu HIV/SIDA și a membrilor familiilor lor și prin consolidarea eforturilor de prevenire și combatere a infecției în cauză.
Articolul 1 alin. (2) lit. e): asigurarea unui acces garantat la asistență medicală și socială a persoanelor cu HIV/SIDA, inclusiv la tratament, îngrijiri și susținere.
Hotărârea Guvernului nr. 1010 din 26.08.2016 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind organizarea și funcționarea Centrului social regional pentru asistența persoanelor infectate HIV/SIDA și a membrilor familiilor acestora și a standardelor minime de calitate
1. Regulamentul-cadru privind organizarea și funcționarea Centrului social regional pentru asistența persoanelor infectate HIV/SIDA și a membrilor familiilor acestora (în continuare – Regulament-cadru) reglementează modul de organizare și funcționare, scopul, obiectivele și finanțarea acestuia.
10. Obiectivele Centrului constau în: 1) susținerea și mobilizarea comunității în vederea eliminării stigmatizării și discriminării față de persoanele infectate HIV/SIDA și membrilor familiei acestora aflați în situații dificile în cadrul sistemului de protecție socială, prin prestarea serviciilor specializate; 2) menținerea aderenței la tratamentul ARV al persoanelor infectate HIV/SIDA, motivarea schimbării comportamentului și reducerii riscurilor de răspândire a infecției HIV; 3) asigurarea socializării beneficiarilor, dezvoltarea relațiilor cu comunitatea și accesul la resursele și serviciile existente în comunitate.
Hotărârea Guvernului nr. 1164 din 22.10.2016
cu privire la aprobarea Programului național de prevenire și control al infecției HIV/SIDA și infecțiilor cu transmitere sexuală pentru anii 2016-2020
Obiectivul 1: Asigurarea accesului universal la tratament, îngrijire și suport a persoanelor infectate cu HIV și infecții cu transmitere sexuală;
Acțiuni: 6) Către anul 2020, cel puțin 80% din persoanele infectate cu HIV beneficiază de servicii psihosociale oferite în cadrul centrelor sociale regionale și organizațiilor neguvernamentale active în domeniu.
13. Criminalizarea HIV: acte regulatorii internaționale
Recomandările internaționale privind HIV / SIDA și drepturile omului (versiune consolidată) 2006
Acest document evidențiază faptul că legislația penală și/sau prevederile în domeniul sănătății publice nu ar trebui să includă infracțiuni specifice pentru contaminarea cu HIV, ci mai degrabă ar trebui să fie aplicate normele penale generale în aceste cazuri excepționale.
Declarația de la Oslo privind criminalizarea HIV, 2012
Un număr tot mai mare de dovezi sugerează că incriminarea nedivulgării statutului HIV, expunerea potențială și transmiterea fără intenție provoacă mai mult rău decât bine în ceea ce privește impactul acesteia asupra sănătății publice și a drepturilor omului.
Criminalizarea transmiterii HIV: scurtă politică UNAIDS și PNUD
PNUD
și
UNAIDS
au elaborat o scurtă descriere a politicilor privind criminalizarea transmiterii HIV, care îndeamnă guvernele să limiteze criminalizarea HIV la cazurile de transmitere intenționată. Acestea pledează pentru neaplicarea legislației penale în cazurile în care nu există un risc semnificativ de transmitere și explică în continuare cazurile în care legislația penală nu trebuie aplicată.
Această scurtă prezentare identifică impactul negativ al criminalizării transmiterii neintenționate a HIV asupra accesului la prevenire și tratament și concluzionează că „... datele disponibile nu arată nicio diferență în comportament dintre locurile în care există legi care criminalizează transmiterea HIV și cele unde astfel de legi nu există."
Raportul Comisiei cu privire la HIV și lege: riscurile, drepturile și sănătatea
Acest document solicită țărilor să interzică discriminarea, să abroge legile punitive și să adopte legi de protecție cu scopul de a promova sănătatea publică și drepturile omului pentru răspunsuri eficiente la HIV.
Acest document afirmă că „frica de urmărire penală izolează persoanele infectate cu HIV și le descurajează dorința de a fi testate, de a participa la programe de prevenire sau tratament sau de a-și dezvălui statutul partenerilor".
14. Criminalizarea HIV: acte regulatorii naționale
Codul Penal nr. 985/2002 din 18.04.2002
Articolul 165. Traficul de ființe umane.
a1) însoțite de contaminarea cu o boală venerică sau cu maladia SIDA
Articolul 171. Violul.
(3) c) însoțit de contaminarea intenționată cu maladia SIDA
Articolul 172. Acțiuni violente cu caracter sexual .
(3) b) au cauzat contaminarea intenționată cu maladia SIDA
Articolul 206. Traficul de copii
(3) d1) însoțite de contaminarea copilului cu o boală venerică sau cu maladia SIDA
Articolul 212. Contaminarea cu maladia SIDA.
(1) Punerea intenționată a altei persoane în pericol de contaminare cu maladia SIDA se pedepsește cu închisoare de până la 1 an.
(2) Contaminarea cu maladia SIDA de către o persoană care știa că suferă de această boală se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.
(4) Contaminarea cu maladia SIDA ca urmare a neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare de către un lucrător medical a obligațiilor sale profesionale se pedepsește cu închisoare de până la 5 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 3 ani.
(5) Persoana care a săvârșit acțiunile prevăzute la alin.(1) sau (2) nu este pasibilă de răspundere penală dacă a comunicat din timp persoanei puse în pericol de a fi contaminată despre existența la primul a maladiei SIDA sau dacă persoana pusă în pericol de a fi contaminată știa despre existența acestei maladii, dar benevol a săvârșit acțiuni ce au constituit pericol de contaminare.
Legea cu privire la profilaxia infecției HIV/SIDA nr.23/2007 din 16.02.2007
Articolul 14. Confidențialitatea.
(3) Persoanele cu statusul HIV pozitiv stabilit sânt avizate în scris de către instituția medico-sanitară asupra necesității respectării măsurilor de prevenire a răspândirii infecției HIV/SIDA, precum și asupra răspunderii penale pentru punerea intenționată în pericol de contaminare a altei persoane sau pentru infectarea intenționată a acesteia. (4) Orice persoană HIV pozitivă este obligată să comunice statusul său soțului (soției) sau partenerului.
Articolul 29. Responsabilitatea persoanelor cu status HIV pozitiv:
(1) Persoanele cu status HIV pozitiv vor da dovadă de comportamente responsabile și inofensive pentru a-și proteja propria sănătate și a preveni transmiterea infecției HIV;
(2) Persoana care este conștientă de faptul infectării sale cu HIV și pune premeditat în pericol de contaminare o altă persoană poartă răspundere penală în conformitate cu legislația în vigoare.
Ordinul MS nr. 790 din 08.08.2012 „Cu privire la Regulile de examinare și supraveghere medicală pentru depistarea contaminării cu virusul imunodeficienței umane (maladia SIDA)”
Pct. 8.3. Persoanele cu statutul HIV pozitiv stabilit sunt avizate în scris de către instituțiile medico-sanitare la stabilirea diagnosticului, asupra necesității respectării măsurilor de prevenire a răspândirii infecției HIV/SIDA, conform legislației în vigoare, cu notificarea în ancheta epidemiologică.
15. Prevenirea HIV: acte regulatorii internaționale
Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, 1966
Articolul 12 stipulează dreptul la cel mai înalt nivel posibil de sănătate fizică și mintală.
2. Măsurile pe care statele părţi la prezentul Pact le vor adopta în vederea asigurării exercitării depline a acestui drept vor cuprinde măsurile necesare pentru a asigura: c) profilaxia şi tratamentul maladiilor epidemice, endemice, profesionale şi a altora, precum şi lupta împotriva acestor maladii.
Comentariul general nr. 14 (2000): Dreptul la cel mai înalt nivel posibil de sănătate (art. 12 al Pactului internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale), adoptat de Comitetul ONU pentru drepturile economice, sociale și culturale
Paragraful 16 cu explicațiile conținutului art. 12 alin 2. lit. c), inclusiv privind programele de prevenire a HIV/SIDA.
Ghidurile consolidate ale OMS privind prevenirea, diagnosticul, tratamentul și îngrijirea HIV pentru populațiile-cheie, iulie 2014, cu amendamente, 2016
Acest document conține recomandări privind implementarea programelor de prevenire a HIV în rândul populațiilor cu risc major.
OMS Recomandări consolidate privind utilizarea medicamentelor antiretrovirale pentru tratarea și prevenirea infecției cu HIV, 2016
Aceste ghiduri oferă îndrumări privind diagnosticarea infecției HIV, utilizarea medicamentelor ARV pentru tratarea și prevenirea infecției HIV și îngrijirea persoanelor care trăiesc cu HIV. Ele sunt structurate în așa fel încât să cuprindă întreg procesul de testare la HIV, de prevenire, tratament și îngrijire.
Ghidul UNAIDS privind prevenirea HIV în rândul adolescenților și femeilor tinere, 2016
Acest ghid vizează programele de reducere a infecției cu HIV printre fetele adolescente și femeile tinere din țările și locurile unde incidența HIV este ridicată în rândul acestei populații.
Declarația UNGASS cu privire angajamentul privind HIV SIDA (2001) și Declarația politică privind HIV/SIDA (2006)
2. Reafirmă Declarația de angajament privind HIV / SIDA din 2001 și declarațiile politice privind HIV și SIDA din 2006 și 2011 și necesitatea urgentă de a ne extinde semnificativ eforturile în direcția atingerii obiectivului accesului universal la programele de tratament, îngrijire și suport.
Declarația politică privind HIV și SIDA: pe termen scurt pentru a accelera lupta împotriva HIV și pentru a pune capăt epidemiei de SIDA până în 2030 (2016)
Reprezentanții statelor și guvernelor s-au angajat să-și intensifice eforturile în vederea îndeplinirii în mod specific a obiectivelor programelor comprehensive de prevenire, tratament, îngrijire și sprijin.
Recomandările internaționale privind HIV/SIDA și drepturile omului, versiunea consolidată, 2006
Acest document reflectă dimensiunea drepturilor omului privind accesul la prevenirea, tratamentul, îngrijirea și sprijinul pentru HIV.
Convenția nr. 98 a Organizației Internaționale a Muncii, 1949
Recomandarea R200 - HIV și SIDA, 2010. Recomandarea privind HIV și SIDA și World of Work Adoption: Geneva, sesiunea 99 de ILC (17 iunie 2010)
Acest set de recomandări definește principiile generale de combatere a epidemiei HIV /SIDA la locul de muncă prin promovarea condițiilor de muncă decente. Intervențiile la HIV ar trebui făcute în următoarele domenii: a) prevenirea HIV/SIDA; b) reglementarea și atenuarea impactului HIV/SIDA la locul de muncă; c) asigurarea îngrijirii și asistenței pentru angajații care sunt infectați cu HIV sau care fac parte din populația-cheie afectată; d) combaterea stigmei HIV / SIDA și a discriminării împotriva populației infectate sau cu risc.
16. Prevenirea HIV: acte regulatorii naționale
Legea nr. 23/2007 din 16.02.2007 cu privire la profilaxia infecției HIV/SIDA
Capitolul II. Cadrul măsurilor de profilaxie
Capitolul III. Activitatea de prevenire în cadrul grupurilor vulnerabile
Capitolul VIII. Prevenirea infectării nozocomiale
Hotărârea Guvernului nr. 1164 din 22.10.2016
cu privire la Programul național de prevenire și control al infecției HIV/SIDA și infecțiilor cu transmitere sexuală pentru anii 2016-2020
Obiectivul 1: Prevenirea transmiterii HIV și infecțiilor cu transmitere sexuală, în special în populațiile-cheie.
Către 2020 cel puțin 60% din consumatorii de droguri injectabile; cel puțin 60% din lucrătoarele sexului comercial (în 10 teritorii disponibile); cel puțin 40% din bărbații care practică sex cu bărbați acoperiți cu servicii de prevenire în cadrul programelor de reducere a riscurilor.
Protocoale clinice naționale (2018): Profilaxia Pre-expunere la infecția HIV
;
Profilaxia post-expunere la infecția HIV
Oferă o imagine de ansamblu asupra informațiilor relevante pentru prestatorii de servicii medicale, inclusiv medici, asistente medicale și lucrători medicali care furnizează PrEP în condiții clinice
Măsuri pentru a spori calitatea diagnosticării expunerii accidentale la HIV; a preveni transmiterea HIV în cadrul expunerii accidentale; a asigura inițierea în termeni oportuni a profilaxiei post expunere.
Standardul de calitate ale serviciilor de prevenire HIV pentru populațiile-cheie în baza strategiei Reducerea Riscurilor, aprobate prin Ordinul MS nr. 996 din 23.12.2015
Este unic pentru instituțiile guvernamentale și neguvernamentale care implementează PRR pentru CDI, LS, BSB.
Ordinul MAI nr. 54 din 27 martie 2015 „Privind aprobarea Instrucțiunii metodice cu privire la intervenția Poliției în prevenirea și controlul infecției HIV în mediul grupurilor cu risc sporit de infectare”
Definește scopul, sarcinile și acțiunile angajaților poliției privind realizarea activităților de prevenire a infecției HIV/SIDA în mediul grupurilor cu risc sporit de infectare, dar și modalitatea de protecție personală a polițiștilor în activitatea desfășurată, inclusiv în mediul grupurilor cu risc sporit de infectare.
17. Testare, Consiliere, Referire, Confidențialitate: acte regulatorii internaționale
Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, 1966
Articolul 12 stipulează dreptul la cel mai înalt nivel posibil de sănătate fizică și mintală.
2. Măsurile pe care statele părţi la prezentul Pact le vor adopta în vederea asigurării exercitării depline a acestui drept vor cuprinde măsurile necesare pentru a asigura: c) profilaxia şi tratamentul maladiilor epidemice, endemice, profesionale şi a altora, precum şi lupta împotriva acestor maladii.
Comentariul general nr. 14 (2000): Dreptul la cel mai înalt nivel posibil de sănătate (art. 12 al Pactului Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale), adoptat de Comitetul ONU pentru drepturile economice, sociale și culturale
Paragraful 12, lit. (b) și (c) cu explicațiile privind asigurarea confidențialității în corelație cu elementele esențiale ale dreptului la sănătate: accesibilitatea fără discriminare, accesibilitatea informațională și acceptabilitatea locațiilor, bunurilor și serviciilor de sănătate;
Paragraful 16 cu explicațiile conținutului art. 12 alin 2. lit. c), inclusiv privind programele de prevenire a HIV/SIDA;
Paragraful 36 cu explicațiile conținutului obligației de a executa dreptul la sănătate, inclusiv prin oferirea consilierii.
Declarația de angajament a UNGASS privind HIV/SIDA, 2001
52. Acces sporit la consiliere și testare voluntară și confidențială.
Declarația politică a ONU privind HIV/SIDA, 2006
25. Angajamentul de a promova, la nivel internațional, regional, național și local, accesul la educație, informare, consiliere voluntară și testare și servicii conexe HIV/SIDA, cu protecția completă a confidențialității și a consimțământului informat; un mediu legal care să sprijine și să asigure divulgarea voluntară a statutului HIV.
Ghidurile consolidate ale OMS privind serviciile de testare HIV
Ghidurile consolidate privind serviciile de testare HIV reunesc instrucțiunile existente privind furnizarea serviciilor de testare HIV (STH) și abordează problemele și elementele pentru furnizarea eficientă a STH care sunt comune într-o varietate de setări, contexte și populații diverse.
18. Dreptul la confidențialitate și viața privată: acte regulatorii internaționale
Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, 1966
Art. 17. Dreptul la respectarea vieții private și de familie.
1. Nimeni nu va putea fi supus vreunor imixtiuni arbitrare sau ilegale în viaţa particulară, în familia, domiciliul sau corespondenţa sa, nici la atingeri ilegale aduse onoarei şi reputaţiei sale.
2. Orice persoană are dreptul la protecţia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului
(
Convenția pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
), 1950
Art. 8. Dreptul la respectarea vieții private și de familie.
1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale.
2. Nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a tarii, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora.
Declarația de la Lisabona privind drepturile pacientului, adoptată de Asociația Medicală Mondială
(Lisabona, Portugalia, septembrie/octombrie 1981)
Această declarație stabilește unele dintre drepturile fundamentale privind confidențialitatea care sunt acordate pacienților. Pacientul are dreptul să se aștepte ca medicul să respecte confidențialitatea dosarelor medicale și personale ale pacienților.
Declarația politică a ONU privind HIV/SIDA, 2006
25. Angajamentul de a promova, la nivel internațional, regional, național și local, accesul la educație, informare, consiliere voluntară și testare și servicii conexe HIV/SIDA, cu protecția completă a confidențialității și a consimțământului informat; un mediu legal care să sprijine și să asigure divulgarea voluntară a statutului HIV.
Ghidul interimar al UNAIDS privind protejarea confidențialității și securității informațiilor cu privire la HIV, 2007
Aceste orientări au fost elaborate pentru a aborda confidențialitatea și securitatea informațiilor legate de HIV. Aceste protecții sunt destinate să acopere îngrijirea pacienților, monitorizarea bolilor și furnizarea serviciilor HIV.
19. Dreptul la confidențialitate și viața privată: acte regulatorii naționale
Legea nr. 133/2011 din 08.07.2011 privind protecția datelor cu caracter personal
Articolul 12. Informarea subiectului datelor cu caracter personal.
(1) În cazul în care datele cu caracter personal sânt colectate direct de la subiectul datelor, operatorul sau persoana împuternicită de către operator este obligată să-i furnizeze următoarele informații precum:
a) destinatarii sau categoriile de destinatari ai datelor cu caracter personal;
b) existența drepturilor de acces la date, de intervenție asupra datelor și de opoziție, precum și condițiile în care acestea pot fi exercitat.
Legea nr. 264/2005 din 27.10.2005 cu privire la exercitarea profesiunii de medic
Articolul 13. Secretul profesional.
Legea nr. 23/2007 din 16.02.2007 cu privire la profilaxia infecției HIV/SIDA
Articolul 14. Confidențialitatea.
Ordinul MS nr. 198 din 16.03.2015 privind modificarea și completarea Ordinului nr. 1227 din 04.12.2012 cu privire la aprobarea Regulamentului de transmitere a informației medicale cu caracter personal despre pacienții infectați HIV
pct. 16 după recepționarea „Raportului cu privire la confirmarea de laborator a unui caz nou de infecție cu virusul HIV-1” (Formularul SIDA 8/e), prin reacția Western blot, medicul infecționist la locul de trai timp de 10 zile:
3) expediază medicului de familie, la locul de trai copia „Raportului cu privire la confirmarea de laborator a unui caz nou de infecție cu virusul HIV-1” (Formularul SIDA 8/e).
20. Tratament și îngrijiri: acte regulatorii internaționale
Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, 1966
Articolul 12 stipulează dreptul la cel mai înalt nivel posibil de sănătate fizică și mintală.
2. Măsurile pe care statele părţi la prezentul Pact le vor adopta în vederea asigurării exercitării depline a acestui drept vor cuprinde măsurile necesare pentru a asigura: c) profilaxia şi tratamentul maladiilor epidemice, endemice, profesionale şi a altora, precum şi lupta împotriva acestor maladii; d) crearea de condiţii care să asigure tuturor servicii medicale şi un ajutor medical în caz de boală.
Comentariul general nr. 14 (2000): Dreptul la cel mai înalt nivel posibil de sănătate (art. 12 al Pactului Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale) adoptat de Comitetul ONU pentru drepturile economice, sociale și culturale
Paragraful 16 cu explicațiile conținutului art. 12 alin 2. lit. c), inclusiv privind dreptul la tratament;
Paragraful 17 cu explicațiile conținutului art. 12 alin 2. lit. d), inclusiv privind obligația de a crea condiții pentru tratament și îngrijire în caz de boală;
Paragraful 36 cu explicațiile conținutului obligației de a executa dreptul la sănătate, inclusiv prin oferirea îngrijirilor medicale.
Rezoluția Parlamentului European din 5 iulie 2017 referitoare la răspunsul UE privind HIV/SIDA, tuberculoza și hepatita C (2017/2576(RSP))
Un cadru de politici integrat și cuprinzător la nivelul UE
invită Comisia și Consiliul să joace un rol politic puternic în dialogul cu țările vecine din Europa de Est și Asia Centrală, asigurându-se că există planuri pentru o tranziție durabilă către finanțarea națională, astfel încât programele privind HIV, hepatita virală și TBC să fie eficiente, să continue și să se extindă după retragerea asistenței oferite de donatorii internaționali
Declarația politică privind HIV și SIDA: pentru a accelera lupta împotriva HIV și a pune capăt epidemiei de SIDA până în 2030
60 а. Să se angajeze în obiectivele de 90-90-90 și să se asigure că 30 de milioane de persoane care trăiesc cu acces la tratament HIV până în 2020, cu un accent deosebit pe acordarea terapiei antiretrovirale până în 2018 la 1,6 milioane de copii (cu vârsta între 0-14 ani), adolescenții și adulții care trăiesc cu HIV își cunosc statutul și sunt imediat oferite și susținute cu un tratament de calitate accesibil pentru a asigura suprimarea încărcăturii virale și subliniază, în această privință, urgența închiderii deficitului de testare;
60 е. Să acționeze în vederea realizării unei acoperiri universale cu servicii, care să cuprindă accesul echitabil și universal la servicii de sănătate de calitate, inclusiv sănătatea sexuală și reproductivă și protecția socială și include protecția riscurilor financiare și accesul la medicamente și vaccinuri esențiale, eficiente, inclusiv dezvoltarea de noi modele de furnizare a serviciilor pentru a îmbunătăți eficiența, reducerea costurilor și asigurarea furnizării de servicii mai integrate pentru HIV, tuberculoză, hepatită virală, infecții cu transmitere sexuală, boli netransmisibile, inclusiv cancer de col uterin și dependență de droguri.
Ghiduri internaționale privind HIV/SIDA și drepturile omului: (accesul la prevenire, tratament, îngrijire și sprijin):
Statele membre ar trebui să adopte o legislație care să asigure reglementarea produselor, serviciilor și informațiilor legate de HIV, astfel încât să se asigure disponibilitatea pe scară largă a măsurilor și serviciilor de prevenire a calității, a informațiilor adecvate privind prevenirea și îngrijirea HIV și a medicamentelor sigure și cost-eficiente.
De asemenea, statele ar trebui să ia măsurile necesare pentru a asigura pentru toate persoanele, pe o bază susținută și egală, disponibilitatea și accesibilitatea bunurilor, serviciilor și informațiilor de calitate pentru prevenirea, tratamentul, îngrijirea și sprijinul HIV / SIDA, inclusiv antiretrovirale și altele și medicamente eficiente, diagnostice și tehnologii aferente pentru îngrijirea preventivă, curativă și paliativă a HIV și a infecțiilor și afecțiunilor oportuniste asociate.
Statele ar trebui să ia astfel de măsuri atât la nivel național, cât și internațional, acordând o atenție deosebită persoanelor și populațiilor vulnerabile.
Strategia UNAIDS 2016-2021 este o chemare îndrăzneață la acțiune pentru a intensifica acțiunile și pentru a include și persoanele rămase în urmă.
Este un apel pentru atingerea țintelor de 90-90-90 de tratament, pentru a închide diferența de testare și pentru a proteja sănătatea celor 22 de milioane de persoane care trăiesc cu HIV, care încă nu au acces la tratament.
Este un apel pentru a redresa acoperirea deplorabil de scăzută a tratamentului pentru copiii care trăiesc cu HIV.
Strategia globală a sectorului sănătății privind HIV, 2016-2021.
Testare și tratament:
să se asigure că 90% dintre persoanele care trăiesc cu HIV își cunosc statutul HIV;
să se asigură că 90% dintre persoanele diagnosticate cu HIV beneficiază de terapie antiretrovirală;
să se asigure că 90% dintre persoanele care trăiesc cu HIV și care sunt tratate ating suprimarea virală.
21. Tratament și îngrijiri: acte regulatorii naționale
Legea nr. 23/2007 din 16.02.2007 cu privire la profilaxia infecției HIV/SIDA
conține următoarele prevederi:
Articolul 1 Sfera de reglementare şi obiectivele prezentei legi.
e): asigurarea unui acces garantat la asistență medicală și socială a persoanelor cu HIV/SIDA, inclusiv la tratament, îngrijiri și susținere
Articolul 6 Familia, copiii, tinerii, femeile şi infecţia HIV/SIDA.
(2) Copiii și tinerii afectați de HIV/SIDA au drepturi egale cu cele ale semenilor lor, beneficiază de acces la … îngrijirea și tratamentul de care au nevoie în virtutea statusului lor
(4) Copiii și tinerii afectați de HIV/SIDA, victime ale traficului sau exploatării sexuale, sunt tratați ca atare...
Articolul 9 Activitățile de prevenire a infecției HIV/SIDA în penitenciare..
c) accesul la tratamentul ARV gratuit
Articolul 19 Accesul la tratamentul ARV și la alte forme de tratament .
(1) … statul asigură accesul gratuit al persoanelor HIV pozitive la tratamentul ARV …
Legea cu privire la activitatea farmaceutică* nr. 1456 din 25.05.1993
și
modificările ulterioare
Articolul 115. Protecţia datelor şi protecția introducerii pe piaţă a produselor farmaceutice.
(1) Prin derogare de la legislaţia privind secretul comercial şi accesul la informaţie și fără a aduce atingere legislaţiei privind protecţia proprietăţii industriale, deţinătorii unui medicament original pentru care se solicită autorizare de introducere pe piaţă vor beneficia de o perioadă de 5 ani de protecţie a datelor privind testările preclinice și studiile clinice, de la data autorizării, şi de o perioadă suplimentară de 2 ani de protecție a introducerii pe piaţă a medicamentului în cauză.
(2) Perioada de 2 ani de protecție a introducerii pe piaţă, menţionată la alin. (1), poate fi prelungită pînă la maximum 3 ani dacă, în perioada de protecţie a datelor privind testările și studiile, deținătorul certificatului de înregistrare pe piaţă a medicamentului obţine o autorizaţie pentru una sau mai multe indicaţii terapeutice noi ale acestuia, despre care, ca urmare a unei evaluări ştiinţifice anterioare autorizării medicamentului, se consideră că aduce/aduc beneficii clinice semnificative în comparaţie cu terapiile existente, cu condiţia efectuării şi prezentării unor testări preclinice și studii clinice semnificative în ceea ce priveşte noua indicaţie/noile indicații.
(3) În perioada de protecţie a datelor privind testarea medicamentului original niciun alt producător nu va putea face referire la documentaţia preclinică şi clinică conţinută în dosarul de înregistrare a medicamentului în scopul depunerii unei cereri de obţinere a autorizației de introducere pe piaţă a unui medicament generic, decât cu acordul deţinătorului datelor privind testarea medicamentului original. La expirarea perioadei de protecţie a datelor privind testarea medicamentului original se va putea face referire la documentaţia preclinică şi clinică conţinută în dosarul de înregistrare a medicamentului respectiv fără acordul deţinătorului acestor date. Dacă pe teritoriul Republicii Moldova a fost obţinut certificat de înregistrare pentru un medicament generic anterior solicitării unei astfel de autorizări din partea titularului medicamentului original, drepturile acordate conform prezentului articol nu vor putea fi invocate în privința medicamentului generic.
Art. III. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cu excepția prevederilor art. I pct. 2, care se vor pune în aplicare de la 1 ianuarie 2020.
Legea nr.112 pentru ratificarea Acordului de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora pe de altă parte
Prin Hotărârea nr. 1164 din 22.10.2016 Guvernul:
4) stabilește că finanțarea Programului național de prevenire și control al infecției HIV/SIDA și infecțiilor cu transmitere sexuală pentru anii 2016-2020 se va efectua din contul și în limitele mijloacelor bugetului public național, precum și din alte surse, conform legislației
Obiectivul 2 prevede asigurarea accesului universal la tratament, îngrijire și suport a persoanelor infectate cu HIV și infecții cu transmitere sexuală