Loading...
  • Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, 1966

    • Articolul 2(1). Interzicerea discriminării
    • Articolul 17. Dreptul la respectarea vieții private și de familie
  • Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, 1966
    • Articolul 2(2). Interzicerea discriminării
    • Articolul 12. Dreptul la cel mai înalt nivel posibil de sănătate fizică și mentală
  • Convenția europeană a drepturilor omului (Convenția pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale) 1950 
    • Articolul 8. Dreptul la respectarea vieții private și de familie
    • Articolul 14. Interzicerea discriminării
  • Recomandările internaționale privind HIV/SIDA și drepturile omului, versiunea consolidată, 2006
    • Principiul 11. Statele trebuie să asigure mecanisme de monitorizare și executare pentru a garanta protecția drepturilor omului legate de HIV, inclusiv cele ale persoanelor care trăiesc cu HIV, a familiilor lor și ale comunităților.
  • Declarația de Angajament UNGASS privind HIV/SIDA, 2001
    • Drepturile omului și libertățile fundamentale pentru toți sunt esențiale pentru a reduce vulnerabilitatea la HIV/SIDA și a crește respectul pentru drepturile persoanelor care trăiesc cu HIV și SIDA.
    • Până în 2003, să adopte, să consolideze și să pună în aplicare, după caz, legislația, reglementările și alte măsuri pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare și să asigure pe deplin exercitarea tuturor drepturilor omului și a libertăților fundamentale ale persoanelor care trăiesc cu HIV și SIDA, din grupurile vulnerabile. În special, asigurarea accesului la educație, moștenire, ocuparea forței de muncă, asistență medicală, servicii sociale și de sănătate, prevenire, sprijin, tratament, informare și protecție juridică, respectând confidențialitatea și elaborând strategii de combatere a stigmei și excluderii sociale a acestora.
  • Declarația politică a ONU privind HIV/SIDA, 2006, 2016
    • 21. Subliniază faptul că persoanele care trăiesc cu HIV, expuse riscului HIV și afectate de HIV ar trebui să beneficieze în egală măsură de toate drepturile omului și de participarea egală la viața civilă, politică, socială, economică și culturală, fără prejudecăți, stigmă sau discriminare de orice fel.
  • Convenția internațională cu privire la drepturile copilului, nr. 1989 din 20.11.1989
    • Articolul 2. Statele părți se angajează să respecte și să garanteze drepturile stabilite în prezenta Convenție tuturor copiilor din jurisdicția lor, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau altă opinie, de naționalitate, apartenență etnică sau originea socială, de situația materială, incapacitatea fizică, de statutul la naștere sau de statutul dobândit al copilului ori al părinților sau al reprezentanților legali ai acestuia.
  • Convenția nr. 1993 din  29.05.1993 asupra protecției copiilor și cooperării în materia adopției internaționale
    • Statele semnatare ale prezentei convenții dornice să stabilească, în acest scop, dispoziții comune ținând seama de principiile recunoscute prin instrumentele internaționale, în special prin Convenția Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, din 20 noiembrie 1989, și prin Declarația Națiunilor Unite asupra principiilor sociale și juridice aplicabile protecției și bunei stări ai copiilor, privite în deosebi din punctul de vedere al practicilor în materie de adopție și de plasament familial pe plan național și internațional…
  • Recomandările internaționale privind HIV/SIDA și drepturile omului (versiunea consolidată, 2006)
    • Linia directoare 5. Legea antidiscriminare și protecția.
      • f) Statutul HIV al unui părinte sau al unui copil nu trebuie tratat în mod diferit față de orice altă condiție medicală similară în luarea deciziilor privind custodia, promovarea sau adoptarea.
  • Legea nr. 99/2010 din 28.05.2010 privind regimul juridic al adopției
    • Articolul 15. Actele care se anexează la cererea de adopție...
      • g) certificatul medical privind starea de sănătate a adoptatorului, eliberat în modul stabilit de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, în care se indică aptitudinea de a adopta din punct de vedere medical.
    • Art. 16. Evaluarea capacității de adopție a adoptatorului.
      • (2) Raportul de evaluare trebuie să cuprindă:
        • a) informații și date privind personalitatea, starea de sănătate, situația economică a adoptatorului, viața familială, mediul social, condițiile de trai, aptitudinile de îngrijire și de educare a unui copil, opinia celorlalți membri de familie despre eventuala adopție.
  • Codul Muncii al Republicii Moldova nr. 154/2003 din 28.03.2003
    • Articolul 2. Reglementarea raporturilor de muncă și a altor raporturi legate nemijlocit de acestea.
      • (1) Prezentul cod reglementează totalitatea raporturilor individuale și colective de muncă, controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, jurisdicția muncii, precum și alte raporturi legate nemijlocit de raporturile de muncă.
    • Articolul 8. Interzicerea discriminării în sfera muncii.
      • (1) În cadrul raporturilor de muncă acționează principiul egalității în drepturi a tuturor salariaților. Orice discriminare, directă sau indirectă, a salariatului pe criterii de sex, vârstă, rasă, culoare a pielii, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, domiciliu, dizabilitate, infectare cu HIV/SIDA, apartenență sau activitate sindicală, precum și pe alte criterii nelegate de calitățile sale profesionale, este interzisă.
  • Legea nr. 23/2007 din 16.02.2007 cu privire la profilaxia infecției HIV/SIDA
    • Articolul 22. Interzicerea discriminării la locul de muncă.
      • (1) Este interzisă orice formă de discriminare pe motiv de status HIV pozitiv la toate etapele de angajare, promovare sau atribuire a responsabilităților de serviciu în orice domeniu public sau privat, la alegerea sau  numirea în funcții publice.
      • (2) Persoanele cu status HIV pozitiv angajate în câmpul muncii în orice domeniu public sau privat beneficiază de aceleași drepturi, garanții și oportunități ca și ceilalți angajați.
      • (3) Nu se admite concedierea pe motiv de status HIV pozitiv.
      • (5) Victimele discriminării se pot adresa în instanța de judecată pentru repararea prejudiciului moral și material.
      • (6) În funcție de  stadiul infecției, persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA beneficiază de servicii de orientare sau reorientare profesională, în condițiile legii.
  • Legea nr. 186/2008 din 10.07.2008 securității și sănătății în muncă
    • Articolul 2. Domeniul de reglementare.
      • (1) Prezenta lege reglementează raporturile juridice ce țin de instituirea de măsuri privind asigurarea securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă.
      • (2) Prezenta lege stabilește principiile generale privind prevenirea riscurilor profesionale, protecția lucrătorilor la locul de muncă, eliminarea factorilor de risc și de accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrată, instruirea lucrătorilor și a reprezentanților acestora, precum și liniile directoare generale privind aplicarea principiilor menționate.
  • Legea nr. 121/2012 din 25.05.2012 cu privire la asigurarea egalităţii
    • Articolul 7. Interzicerea discriminării în câmpul muncii 
      • (1) Se interzice orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă pe baza criteriilor stabilite de prezenta lege, care au drept efect limitarea sau subminarea egalităţii de şanse sau tratament la angajare sau concediere, în activitatea nemijlocită şi în formarea profesională. Interzicerea discriminării pe bază de orientare sexuală se va aplica în domeniul angajării în muncă şi al ocupării forţei de muncă.
      • (2) Se consideră discriminatorii următoarele acţiuni ale angajatorului: a) plasarea anunţurilor de angajare cu indicarea condiţiilor şi criteriilor care exclud sau favorizează anumite persoane; b) refuzul neîntemeiat de angajare a persoanei; c) refuzul neîntemeiat de admitere a unor persoane la cursurile de calificare profesională; d) remunerarea inegală pentru acelaşi tip şi/sau volum de muncă; e) distribuirea diferenţiată şi neîntemeiată a sarcinilor de lucru, fapt ce rezultă din acordarea unui statut mai puţin favorabil unor persoane; f) hărţuirea; g) orice altă acţiune care contravine prevederilor legale.
      • (3) Refuzul de angajare, de admitere la cursurile de calificare profesională sau de promovare a persoanelor este considerat neîntemeiat dacă: a) se solicită prezentarea unor documente suplimentare faţă de cele legal stabilite; b) se pretinde că persoana nu corespunde unor cerinţe care nu au nimic în comun cu calificarea profesională solicitată pentru exercitarea profesiei sau se solicită corespunderea cu oricare alte cerinţe ilegale cu consecinţe similare.
      • (4) Angajatorul este obligat să amplaseze în locuri accesibile pentru toţi salariaţii prevederile legale care garantează respectarea egalităţii de şanse şi de tratament la locul de muncă.
      • (5) Orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă în privinţa unui anumit loc de muncă nu constituie discriminare în cazul în care, prin natura specifică a activităţii în cauză sau a condiţiilor în care această activitate este realizată, există anumite cerinţe profesionale esenţiale şi determinante, cu condiţia ca scopul să fie legitim şi cerinţele proporţionale.
  • Legea nr. 547/2003 din 25.12.2003 asistenţei sociale
    • Articolul 2.  Scopurile legii
      • Prezenta lege are drept scop determinarea principiilor și obiectivelor asistenței sociale, stabilirea dreptului la asistență socială, prestațiilor și serviciilor de asistență socială, beneficiarilor acestora, precum și a cerințelor față de personalul din sistemul de asistență socială.
  • Legea nr. 289/2004 din 22.07.2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale
    • Articolul 4 . Sursele de finanţare a prestaţiilor de asigurări sociale.
      •  (3) Plata indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de tuberculoză, de SIDA, de cancer de orice tip sau de apariţia riscului de întrerupere a sarcinii, precum şi plata indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă femeilor gravide care se află la evidenţă în instituţiile medico-sanitare, se efectuează integral de la bugetul asigurărilor sociale de stat, începând cu prima zi calendaristică de incapacitate temporară de muncă.
  • Legea nr. 23/2007 din 16.02.2007 cu privire la profilaxia infecției HIV/SIDA
    • Articolul 1. Prezenta lege reglementează raporturile juridice care apar în activitatea de profilaxie și diminuare a impactului infecției HIV/SIDA, garantarea respectării drepturilor persoanelor cu HIV/SIDA prin reducerea numărului de noi cazuri de infectare, prin stoparea creșterii exponențiale a epidemiei acesteia, prin asigurarea cu asistență medicală, socială și psihologică a persoanelor cu HIV/SIDA și a membrilor familiilor lor și prin consolidarea eforturilor de prevenire și combatere a infecției în cauză.
    • Articolul 1 alin. (2) lit. e): asigurarea unui acces garantat la asistență medicală și socială a persoanelor cu HIV/SIDA, inclusiv la tratament, îngrijiri și susținere.
  • Hotărârea  Guvernului nr. 1010 din 26.08.2016 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind organizarea și funcționarea Centrului social regional pentru asistența persoanelor infectate HIV/SIDA și a membrilor familiilor acestora și a standardelor minime de calitate
    • 1. Regulamentul-cadru privind organizarea și funcționarea Centrului social regional pentru asistența persoanelor infectate HIV/SIDA și a membrilor familiilor acestora (în continuare – Regulament-cadru) reglementează modul de organizare și funcționare, scopul, obiectivele și finanțarea acestuia.
    • 10. Obiectivele Centrului constau în: 1) susținerea și mobilizarea comunității în vederea eliminării stigmatizării și discriminării față de persoanele infectate HIV/SIDA și membrilor familiei acestora aflați în situații dificile în cadrul sistemului de protecție socială, prin prestarea serviciilor specializate; 2) menținerea aderenței la tratamentul ARV al persoanelor infectate HIV/SIDA, motivarea schimbării comportamentului și reducerii riscurilor de răspândire a infecției HIV; 3) asigurarea socializării beneficiarilor, dezvoltarea relațiilor cu comunitatea și accesul la resursele și serviciile existente în comunitate.
  • Hotărârea  Guvernului nr. 1164 din 22.10.2016 cu privire la aprobarea Programului național de prevenire și control al infecției HIV/SIDA și infecțiilor cu transmitere sexuală pentru anii 2016-2020
    • Obiectivul 1: Asigurarea accesului universal la tratament, îngrijire și suport a persoanelor infectate cu HIV și infecții cu transmitere sexuală;
    • Acțiuni: 6) Către anul 2020, cel puțin 80% din persoanele infectate cu HIV beneficiază de servicii psihosociale oferite în cadrul centrelor sociale regionale și organizațiilor neguvernamentale active în domeniu.
  • Recomandările internaționale privind HIV / SIDA și drepturile omului (versiune consolidată) 2006
    • Acest document evidențiază faptul că legislația penală și/sau prevederile în domeniul sănătății publice nu ar trebui să includă infracțiuni specifice pentru contaminarea cu HIV, ci mai degrabă ar trebui să fie aplicate normele penale generale în aceste cazuri excepționale.
  • Declarația de la Oslo privind criminalizarea HIV, 2012
    • Un număr tot mai mare de dovezi sugerează că incriminarea nedivulgării statutului HIV, expunerea potențială și transmiterea fără intenție provoacă mai mult rău decât bine în ceea ce privește impactul acesteia asupra sănătății publice și a drepturilor omului.
  • Criminalizarea transmiterii HIV: scurtă politică UNAIDS și PNUD 
    • PNUD și UNAIDS au elaborat o scurtă descriere a politicilor privind criminalizarea transmiterii HIV, care îndeamnă guvernele să limiteze criminalizarea HIV la cazurile de transmitere intenționată. Acestea pledează pentru neaplicarea legislației penale în cazurile în care nu există un risc semnificativ de transmitere și explică în continuare cazurile în care legislația penală nu trebuie aplicată.
    • Această scurtă prezentare identifică impactul negativ al criminalizării transmiterii neintenționate a HIV asupra accesului la prevenire și tratament și concluzionează că „... datele disponibile nu arată nicio diferență în comportament dintre locurile în care există legi care criminalizează transmiterea HIV și cele unde astfel de legi nu există."
  • Raportul Comisiei cu privire la HIV și lege: riscurile, drepturile și sănătatea 
    • Acest document solicită țărilor să interzică discriminarea, să abroge legile punitive și să adopte legi de protecție cu scopul de a promova sănătatea  publică și  drepturile omului pentru răspunsuri eficiente la HIV.
    • Acest document afirmă că „frica de urmărire penală izolează persoanele infectate cu HIV și le descurajează dorința de a fi testate, de a participa la programe de prevenire sau tratament sau de a-și dezvălui statutul  partenerilor".
  • Codul Penal nr. 985/2002 din 18.04.2002
    • Articolul 165. Traficul de ființe umane.
      • a1) însoțite de contaminarea cu o boală venerică sau cu maladia SIDA
    • Articolul 171. Violul.
      • (3) c) însoțit de contaminarea intenționată cu maladia SIDA
    • Articolul 172. Acțiuni violente cu caracter sexual .
      • (3) b) au cauzat contaminarea intenționată cu maladia SIDA
    • Articolul 206. Traficul de copii
      • (3)  d1) însoțite de contaminarea copilului cu o boală venerică sau cu maladia SIDA
    • Articolul 212. Contaminarea cu maladia SIDA.
      • (1) Punerea intenționată a altei persoane în pericol de contaminare cu maladia SIDA se pedepsește cu închisoare de până la 1 an.
      • (2) Contaminarea cu maladia SIDA de către o persoană care știa că suferă de această boală se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.
      • (4) Contaminarea cu maladia SIDA ca urmare a neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare de către un lucrător medical a obligațiilor sale profesionale se pedepsește cu închisoare de până la 5 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 3 ani.
      • (5) Persoana care a săvârșit acțiunile prevăzute la alin.(1) sau (2) nu este pasibilă de răspundere penală dacă a comunicat din timp persoanei puse în pericol de a fi contaminată despre existența la primul a maladiei SIDA sau dacă persoana pusă în pericol de a fi contaminată știa despre existența acestei maladii, dar benevol a săvârșit acțiuni ce au constituit pericol de contaminare.
  • Legea cu privire la profilaxia infecției HIV/SIDA nr.23/2007 din 16.02.2007
    • Articolul 14. Confidențialitatea.
      • (3) Persoanele cu statusul HIV pozitiv stabilit sânt avizate în scris de către instituția medico-sanitară asupra necesității respectării măsurilor de prevenire a răspândirii infecției HIV/SIDA, precum și asupra răspunderii penale pentru punerea intenționată în pericol de contaminare a altei persoane sau pentru infectarea intenționată a acesteia. (4) Orice persoană HIV pozitivă este obligată să comunice statusul său soțului (soției) sau partenerului.
    • Articolul 29. Responsabilitatea persoanelor cu status HIV pozitiv:
      • (1) Persoanele cu status HIV pozitiv vor da dovadă de comportamente responsabile și inofensive pentru a-și proteja propria sănătate și a preveni transmiterea infecției HIV;
      • (2) Persoana care este conștientă de faptul infectării sale cu HIV și pune premeditat în pericol de contaminare o altă persoană poartă răspundere penală în conformitate cu legislația în vigoare.
  • Ordinul MS nr. 790 din  08.08.2012 „Cu privire la Regulile de examinare și supraveghere medicală pentru depistarea contaminării cu virusul imunodeficienței umane (maladia SIDA)”
    • Pct. 8.3. Persoanele  cu statutul HIV pozitiv stabilit sunt avizate în scris de către instituțiile medico-sanitare la stabilirea diagnosticului, asupra necesității respectării măsurilor de prevenire a răspândirii infecției HIV/SIDA, conform legislației în vigoare, cu notificarea în ancheta epidemiologică. 
  • Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, 1966
    • Art. 17. Dreptul la respectarea vieții private și de familie.
      • 1. Nimeni nu va putea fi supus vreunor imixtiuni arbitrare sau ilegale în viaţa particulară, în familia, domiciliul sau corespondenţa sa, nici la atingeri ilegale aduse onoarei şi reputaţiei sale.
      • 2. Orice persoană are dreptul la protecţia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.
  • Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Convenția pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale), 1950
    • Art. 8. Dreptul la respectarea vieții private și de familie.
      • 1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale.
      • 2. Nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a tarii, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora.
  • Declarația de la Lisabona privind drepturile pacientului, adoptată de Asociația Medicală Mondială (Lisabona, Portugalia, septembrie/octombrie 1981)
    • Această declarație stabilește unele dintre drepturile fundamentale privind confidențialitatea care sunt acordate pacienților. Pacientul are dreptul să se aștepte ca medicul să respecte confidențialitatea dosarelor medicale și personale ale pacienților.
  • Declarația politică a ONU privind HIV/SIDA, 2006
    • 25. Angajamentul de a promova, la nivel internațional, regional, național și local, accesul la educație, informare, consiliere voluntară și testare și servicii conexe HIV/SIDA, cu protecția completă a confidențialității și a consimțământului informat; un mediu legal care să sprijine și să asigure divulgarea voluntară a statutului HIV.
  • Ghidul interimar al UNAIDS privind protejarea confidențialității și securității informațiilor cu privire la HIV, 2007
    • Aceste orientări au fost elaborate pentru a aborda confidențialitatea și securitatea informațiilor legate de HIV. Aceste protecții sunt destinate să acopere îngrijirea pacienților, monitorizarea bolilor și furnizarea serviciilor HIV.
19. Dreptul la confidențialitate și viața privată: acte regulatorii naționale
  • Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, 1966
    • Articolul 12  stipulează dreptul la cel mai înalt nivel posibil de sănătate fizică și mintală.
      • 2. Măsurile pe care statele părţi la prezentul Pact le vor adopta în vederea asigurării exercitării depline a acestui drept vor cuprinde măsurile necesare pentru a asigura: c) profilaxia şi tratamentul maladiilor epidemice, endemice, profesionale şi a altora, precum şi lupta împotriva acestor maladii; d) crearea de condiţii care să asigure tuturor servicii medicale şi un ajutor medical în caz de boală.
  • Comentariul general nr. 14 (2000): Dreptul la cel mai înalt nivel posibil de sănătate (art. 12 al Pactului Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale) adoptat de Comitetul ONU pentru drepturile economice, sociale și culturale
    • Paragraful 16 cu explicațiile conținutului art. 12 alin 2. lit. c), inclusiv privind dreptul la tratament;
    • Paragraful 17 cu explicațiile conținutului art. 12 alin 2. lit. d), inclusiv privind obligația de a crea condiții pentru tratament și îngrijire în caz de boală;
    • Paragraful 36 cu explicațiile conținutului obligației de a executa dreptul la sănătate, inclusiv prin oferirea îngrijirilor medicale.
  • Rezoluția Parlamentului European din 5 iulie 2017 referitoare la răspunsul UE privind HIV/SIDA, tuberculoza și hepatita C (2017/2576(RSP))
  • Un cadru de politici integrat și cuprinzător la nivelul UE
    • invită Comisia și Consiliul să joace un rol politic puternic în dialogul cu țările vecine din Europa de Est și Asia Centrală, asigurându-se că există planuri pentru o tranziție durabilă către finanțarea națională, astfel încât programele privind HIV, hepatita virală și TBC să fie eficiente, să continue și să se extindă după retragerea asistenței oferite de donatorii internaționali
  • Declarația politică privind HIV și SIDA: pentru a accelera lupta împotriva HIV și a pune capăt epidemiei de SIDA până în 2030
    • 60 а. Să se angajeze în obiectivele de 90-90-90 și să se asigure că 30 de milioane de persoane care trăiesc cu acces la tratament HIV până în 2020, cu un accent deosebit pe acordarea terapiei antiretrovirale până în 2018 la 1,6 milioane de copii (cu vârsta între 0-14 ani), adolescenții și adulții care trăiesc cu HIV își cunosc statutul și sunt imediat oferite și susținute cu un tratament de calitate accesibil pentru a asigura suprimarea încărcăturii virale și subliniază, în această privință, urgența închiderii deficitului de testare;
    • 60 е. Să acționeze în vederea realizării unei acoperiri universale cu servicii, care să cuprindă accesul echitabil și universal la servicii de sănătate de calitate, inclusiv sănătatea sexuală și reproductivă și protecția socială și include protecția riscurilor financiare și accesul la medicamente și vaccinuri esențiale, eficiente, inclusiv dezvoltarea de noi modele de furnizare a serviciilor pentru a îmbunătăți eficiența, reducerea costurilor și asigurarea furnizării de servicii mai integrate pentru HIV, tuberculoză, hepatită virală, infecții cu transmitere sexuală, boli netransmisibile, inclusiv cancer de col uterin și dependență de droguri.
  • Ghiduri internaționale privind HIV/SIDA și drepturile omului: (accesul la prevenire, tratament, îngrijire și sprijin):
    • Statele membre ar trebui să adopte o legislație care să asigure reglementarea produselor, serviciilor și informațiilor legate de HIV, astfel încât să se asigure disponibilitatea pe scară largă a măsurilor și serviciilor de prevenire a calității, a informațiilor adecvate privind prevenirea și îngrijirea HIV și a medicamentelor sigure și cost-eficiente.
    • De asemenea, statele ar trebui să ia măsurile necesare pentru a asigura pentru toate persoanele, pe o bază susținută și egală, disponibilitatea și accesibilitatea bunurilor, serviciilor și informațiilor de calitate pentru prevenirea, tratamentul, îngrijirea și sprijinul HIV / SIDA, inclusiv antiretrovirale și altele și medicamente eficiente, diagnostice și tehnologii aferente pentru îngrijirea preventivă, curativă și paliativă a HIV și a infecțiilor și afecțiunilor oportuniste asociate.
    • Statele ar trebui să ia astfel de măsuri atât la nivel național, cât și internațional, acordând o atenție deosebită persoanelor și populațiilor vulnerabile.
  • Strategia UNAIDS 2016-2021 este o chemare îndrăzneață la acțiune pentru a intensifica acțiunile și pentru a include și persoanele rămase în urmă.
    • Este un apel pentru atingerea țintelor de 90-90-90 de tratament, pentru a închide diferența de testare și pentru a proteja sănătatea celor 22 de milioane de persoane care trăiesc cu HIV, care încă nu au acces la tratament.
    • Este un apel pentru a redresa acoperirea deplorabil de scăzută a tratamentului pentru copiii care trăiesc cu HIV.
  • Strategia globală a sectorului sănătății privind HIV, 2016-2021.
  • Testare și tratament:
    • să se asigure că 90% dintre persoanele care trăiesc cu HIV își cunosc statutul HIV;
    • să se asigură că 90% dintre persoanele diagnosticate cu HIV beneficiază de terapie antiretrovirală;
    • să se asigure că 90% dintre persoanele care trăiesc cu HIV și care sunt tratate ating suprimarea virală.
  • Legea nr. 23/2007 din 16.02.2007 cu privire la profilaxia infecției HIV/SIDA conține următoarele prevederi:
    • Articolul 1 Sfera de reglementare şi obiectivele prezentei legi.
      • e):  asigurarea unui acces garantat la asistență medicală și socială a persoanelor cu HIV/SIDA, inclusiv la tratament, îngrijiri și susținere
    • Articolul 6 Familia, copiii, tinerii, femeile şi infecţia HIV/SIDA.
      • (2) Copiii și tinerii afectați de HIV/SIDA au drepturi egale cu cele ale semenilor lor, beneficiază de acces la … îngrijirea și tratamentul de care au nevoie în virtutea statusului lor
      • (4) Copiii și tinerii afectați de HIV/SIDA, victime ale traficului sau exploatării sexuale, sunt tratați ca atare...
    • Articolul 9 Activitățile de prevenire a infecției HIV/SIDA în penitenciare..
      •  c) accesul la tratamentul ARV gratuit
    • Articolul 19 Accesul la tratamentul ARV și la alte forme de tratament .
      • (1) … statul asigură accesul gratuit al persoanelor HIV pozitive la tratamentul ARV …
  • Legea cu privire la activitatea farmaceutică* nr. 1456 din  25.05.1993 și modificările ulterioare
    • Articolul 115. Protecţia datelor şi protecția introducerii  pe piaţă a produselor farmaceutice.
      • (1) Prin derogare de la legislaţia privind secretul comercial şi accesul la informaţie și fără a aduce atingere legislaţiei privind protecţia proprietăţii industriale, deţinătorii unui medicament original pentru care se solicită autorizare de introducere pe piaţă vor beneficia de o perioadă de 5 ani de protecţie a datelor privind testările preclinice și studiile clinice, de la data autorizării, şi de o perioadă suplimentară de 2 ani de protecție a introducerii pe piaţă a medicamentului în cauză.
      • (2) Perioada de 2 ani de protecție a introducerii pe piaţă, menţionată la alin. (1), poate fi prelungită pînă la maximum 3 ani dacă, în perioada de protecţie a datelor privind testările și studiile, deținătorul certificatului de înregistrare pe piaţă a medicamentului obţine o autorizaţie pentru una sau mai multe indicaţii terapeutice noi ale acestuia, despre care, ca urmare a unei evaluări ştiinţifice anterioare autorizării medicamentului, se consideră că aduce/aduc beneficii clinice semnificative în comparaţie cu terapiile existente, cu condiţia efectuării şi prezentării unor testări preclinice și studii clinice semnificative în ceea ce priveşte noua indicaţie/noile indicații.
      • (3) În perioada de protecţie a datelor privind testarea medicamentului original niciun alt producător nu va putea face referire la documentaţia preclinică şi clinică conţinută în dosarul de înregistrare a medicamentului în scopul depunerii unei cereri de obţinere a autorizației de introducere pe piaţă a unui medicament generic, decât cu acordul deţinătorului datelor privind testarea medicamentului original. La expirarea perioadei de protecţie a datelor privind testarea medicamentului original se va putea face referire la documentaţia preclinică şi clinică conţinută în dosarul de înregistrare a medicamentului respectiv fără acordul deţinătorului acestor date. Dacă pe teritoriul Republicii Moldova a fost obţinut certificat de înregistrare pentru un medicament generic anterior solicitării unei astfel de autorizări din partea titularului medicamentului original, drepturile acordate conform prezentului articol nu vor putea fi invocate în privința medicamentului generic.
  • Art. III. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cu excepția prevederilor art. I pct. 2, care se vor pune în aplicare de la 1 ianuarie 2020.
  • Legea nr.112 pentru ratificarea Acordului de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora pe de altă parte
  • Prin Hotărârea nr. 1164 din 22.10.2016 Guvernul:
    • 4) stabilește că finanțarea Programului național de prevenire și control al infecției HIV/SIDA și infecțiilor cu transmitere sexuală pentru anii 2016-2020 se va efectua din contul și în limitele mijloacelor bugetului public național, precum și din alte surse, conform legislației
    • Obiectivul 2 prevede asigurarea accesului universal la tratament, îngrijire și suport a persoanelor infectate cu HIV și infecții cu transmitere sexuală